Stapanire

                                                  De ce ma zdrobesti?                                                     

                                              De ce-mi intorci spatele?                                               

De ce nu-mi raspunzi duios?

 De ce-mi vorbesti de vise moarte

          Cand eu iti cant doar despre flori si Soare?      

        In ce sa ma incred acum...

       In cuvintele lor sau in sufletul tau ?

M-ai aruncat aici...

Jos...

Si imi este frig!

Doare indiferenta ta si jocul netrisat

 Vino,zambeste-mi,si spune-mi

    Ca a fost doar un vis.

        Deschide-mi ochii si arata-mi picturi de bucurii!

   Sau daca nu...

     Vorbeste-mi doar linistit si spune-mi ca nu ai stiut sa pretuiesti

 Inima mea...

Si te voi ierta!

Dar tacerea ta ascutita,si spatele tau intors

     Imi imbolnaveste sufletul.

                                                    

                                                                              

              

A trecut...

Ultima zi de vara...

Ultima bucurie in acest anotimp

Si ultimul parfum dulce.

Si cand ma gandesc la flori...

Atata fericire este in inima mea!

Si cand ma gandesc la campiile verzi...

Ce poate fi mai minunat?

Regret ca n-am imbratisat vara

Asa cum as fi visat...

Dar vine Toamna si...se va schimba totul

In inima si viata mea.

Voi incepe un an de amintiri sarate

Ce imi va-ndulci copilaria,

Si voi spera ca Vara urmatoare

Sa fie mai blanda si mai plina de bunatate.

A trecut vara:

Un eveniment ce va ramane

In tabloul inimii mele pana cand

Tarana imi va acoperi oasele sfaramate

De taine si de betii incrucisate.

A trecut si Sonata ce trebuia s-o cant

Dar poate de aceea Dumnezeu a ingaduit...rabdarea

Si...Toamna!

Vis

Am vazut stelute infinte in mare

Si culori marunte,giuvaiere.

Era ca o lumina doborata de flacari albastre

Slefuite de ganduri,

Petrecute de vanturi,si ascultate

De resturi de flori aruncate

Pe-un mormant gol.

Dar din mare,doar una singura

A aparut in calea mea.

O lacrima.

Doar una s-a aratat inaintea mea.

Mai stralucitoare ca orice stea;

Ca tine...doar unul singur

Salbatic dar firav nevazator...

Ce canta linistea in viata mea.

Si ma acopera cu o petala de cristal

Atunci cand plang,atunci cand "nu mai sunt."

   Multumesc ...

ca ma iubesti!

                                 

Nu compara Lumina din cer cu lumina din inima mea!

Nu sunt zeita ce Ti-o doresti

Eu nu am aripi ca si Tine

Eu sunt un simplu om.

Iubirea Ta ma eternizeaza cand privesc acest tablou.

Privesc culori sunt infinte...

Caldura aripii Tale ma atinge.

Si simt ca zbor...si zbor...

Purtata de dragostea Ta.

Inganata de marea Pamantului.

Visez si intind mana catre aripile Tale.

Dar tresar usor,nu sunt pentu Tine.

Incet eu plec,Tu vi si ma inalti din nou

Si ma gandesc acum...ce e de facut?

 

Cant...

Doar gandul ca Dumnezeu ma iubeste imi da o liniste vie.
O alta liniste nu am dar nici nelinisti.
Cuvinte am...multe sperante si iar multe cuvinte.
Am ca si tine doruri poate
Regrete,esecuri si experiente
Ce le-am trait prea brusc,fara dorinta.
Nu le enumar,nu plang...doar cant cuvinte!

Ce gand...

 Ce amintire...

 Ce taine si ce vise...

             

Atingerea mainilor

De ce te-ai aratat doar mie

Sufletul meu trist?

Ploua iar soarele nu ne-a mai mangaiat.

Era furtuna iar privirea ta neinteleasa

Cauta linistea pamantului.

Era multimea in jurul nostru:

Bolnavi,saraci si tremurati

Erai si tu printre cei infricati,

Aceeasi ochi rosii...

Te-am privit.

Si ti-am atins mainile miscate de suflet

Le mangaiam sperand ca astfel iti voi transmite caldura.

Ce joc frumos...!

Atunci mi-am auzit inima batand puternic

Iar drumul ne parea mult mai usor.

Pluteam acum tinandu-ne de maini.

Zburam alunecand pe gand.

Privirea ta imi multumea

Iar pe cei din spate nu-i mai auzeam

Totul acum era cu un scop-

Vom cauta impreuna pe cei pierduti

In cutremur si in bolovani.

Ne-am intalnit pe drum

Si ne-au vorbit privirile.

Eu vocea ta...nu am simtit-o

Doar ochii si mai ales...Mainile.

Sonata pentru El



Intinde-ti aripa peste inima mea,
Fluturele meu drag!

Inchide-mi ochii obositi

Si da pace sufletului meu mahnit.

Invata-ma sa cant balade

In schimb eu iti voi oferi sonate.

Da-mi bagheta argintie 

Sa transform lumea in...Iubire.

Da-mi secunda ce-o astept

Zeul meu!

O...Creatorul meu!

Ma chinuie tacerea ta.

         Vorbeste-mi dar,si canta-mi,canta-mi!

 Vreau sa te aud nencetat!

Nu-mi da doar ani multi de asteptat.
Vino acum,sa-ti cant...Moonlight. 

Puiul si cocosul

De ce verdele nu-i roşu?
A-ntrebat un pui cocoşul.
Stă cocoşul încruntat
Şi-i răspunde: Cap pătrat!
Fiindcă albastrul nu e roz!

Însă asta nu e tot:
Dacă ar oua purcica,
Sau de-ar lătra viţica,
S-ar zbura pe sub pământ,
Tu n-ai mai fi pui nătâng!

Zice puiul încurcat:
Astea unde le-ai-nvăţat?
Ţanţoş, cocoşu-i vorbeşte:
Asta chiar nu te priveşte!

Dar, pentru cultura ta,
Am absolvit Academia.
Am pătruns ştiinţa toată.
Cu profii: un bou şi-o vacă,
Psiholoagă mi-a fost capra,
Sportul l-am făcut cu iapa,
Iar la logică - o oaie!
                      Mândrul cocoş se-nfoaie.

Neatent, ieşi din curte.
Şi l-a înşfăcat o vulpe!

***

      Morala:
Vă   spun  vouă,  dragi  fârtaţi,
      Să  nu  mergeţi  îngâmfaţi.
                     C-aveţi  prea  multă  ştiinţă
          Fiţi  smeriţi,  asta-i  credinţa!