luni, 13 mai 2013

Privirea ta



Erai alaturi de mine cand am vazut-o,
Atat de rosie,si parca atat de firava.
Am luat-o repede in mainile mele
si parca vroiam sa o sarut,
dar privirea ta....
privirea ta....
zambetul si adierea vantului,
toate se intalneau in privirea ta .

Imi povesteai de eroii unei carti 
a carui nume l-ai uitat.
Oare si numele meu il vei uita?
Nu am puterea de a schimba nimic,
daca as putea,
ti-as oferi intr-o secunda un taram al bucuriei vesnice.
Daca as putea te-as imbraca in sclipici albastru
plin de un ultrared de care niciodata sa nu te saturi...
Insa...nimic nu iti pot oferi...
poate doar...o privire 
sti ce privire....
si poate o imbratisare.
Si poate vei lua aripi si vom zbura impreuna,
singuri....
ar fi trist!
Nu uita de gargarita noastra,
si nici de intalnirea misterioasa
si nici de mine.
Eu...
privirea ta nu o pot uita,
si nici nu as putea regasi niciodata pe chipul nimanui.