Iubirea Ta

  Iubirea Ta imi este scut

Si pavaza imi esti pe cale 

Chiar daca ranile imi sunt amare

Cand raul scurma in trecut.

Iubirea Ta imi da putere

Cand crucea iarasi o ridic,

Cand oamenii ma vad nimic

Iar spinii lauri-s in durere.

Iubirea Ta e susur bland

Cand clocoteste-n mine frica

Voind sa alunge nemurirea

Ce mi-o oferi prin Duhul Sfant.

Iubirea Ta imi este soare

Cand trec prin valea mortii reci,

Cu mine pasii Tii petreci 

Iar inima-mi sta ca sa zboare.

Doua...in veci!

De unde ai aparut,floare cu parfum sensibil
si petala cu miez auriu?
De unde ai aparut...din Cer cumva?
Cine esti tu,de-mi esti aproape in tot?
Cumva,clipele trairii tale te-a facut sa-mi semeni si in infatisare?

Am alunecat amandoua pe aceeasi unda,
si am trecut prin secunde de vraji
poate tu fara sa vrei ai ajuns sa iubesti
iar eu parca hipnotizata de vis am ajuns sa iubesc.
Timpul? ce a facut?
Gandurile? la ce ne-au folosit
Iar planurile....degeaba,daca Dumnezeu nu a fost la inceput in ele.

Stiu,ne-am fi dorit sa nu se fi intamplat astfel,
ne-am fi dorit sa nu mai existe aceste intrebari fara sens,acum....
dar parca aud o soapte in care cineva imi spune de ce a fost sa fie ce a fost si ce este si ce va fi:

"A fost ca voi sa ramaneti doua flori delicate,parfumate si pline de puritate,
lasati ce a fost,exista deja doi trandafiri ce va asteapta,trebuie doar sa-L rugati pe Creator
sa mai ingaduie ploaia. "

  

o minune

Ai aparut in gandul meu ca o minune,

nu stiu cum sa iti arat asta: printr-un cuvant sau desen...

iti scriu doar o inimioara,

si iti multumesc ca esti o minune .

Inca mai este sclipici

Inca ti-ai pastrat stralucirea,Floare!

Inca...radiezi!

Cate picaturi parfumate,colorate,toate parca pline de sens,

toate...parca pline de sperante.

Imi era dor sa te revad,

imi era dor sa-ti privesc sufletul

l-am regasit printre atatea luminite!

Sti,

chiar daca anii au mai sters putin din acest sclipici,

sa sti ca va veni o vreme

in care vom fi patrunsi de un farmec al luminilor

asa ca...

Succes in cautarea

drumului de lumini.

(pentru ca nu am uitat)

Incertitudine

Am gasit prin amintirile si declaratiile unui fluture aceasta ''scrisoare''

Cred ca vroia sa i-o daruiasca unei umbre

Ce l-a mistuit....

Dar acea umbra nu a mai avut rabdare de a-l mai cugeta,

Si l-a parasit.

Acum el incearca sa-si creeze propria umbra.

   Noi ce ne dorim?

   Sa existe cineva,mereu purtandu-ne o umbra,

    Sau...sa fim noi propria noastra umbra?

Eu inca...nu stiu....