-De cine iti este teama?
-De tine!
-Hm...este spre bine tau!
-Nu vreau...
-Trebuie!
-Nu vreau acum!
-Va fi prea tarziu apoi.
-... niciodata nu e prea tarziu...
-Ei bine...pentru tine va fi.
-Mi-e teama de durere!
-O vei uita!
-Nu..n-ai cum sa uiti o durere.
-Tu o vei uita!
-Sunt om!
-Dar nu orice om.
-Cum adica, toti suntem oameni.
-Da, dar nu toti cu teama.
-Da...si nu toti ca tine, atat de rece, atat de precis...
atat de dur, atat de spontan...parca esti aerian!
Auzi, tu esti om?
-Nu. Sunt o jumatate de om.
-O jumatate? Ma faci sa rad si...parca in acelasi
timp ma si sperii. Te rog cauta pe altcineva!
Eu nu ma simt pregatita, sufletul meu e prea limitat!
Tu vezi o maretie pe care eu nu o vad...
Tu vezi o dimensiune pe care ratiunea mea...
nu o poate gandi. Tu vezi in mine ceva
mai mult decat pot fi!
-Renunti?
-...
-?
-Nu sunt pregatita! Oricat de mult as incerca
nu voi reusi. Sunt doar.. eu.
O frunza clatinata de vant,
Un simbol al unui chip de lut
Dar totusi... viu!
-Hei, uite-te la tine. Asa esti tu?
Atunci am sa plec, credeam ca tu esti...
cea pe care o voi transforma!
Asa am crezut dar...am dat gres.
Ciudat, eu nu dau gres!
Doar sunt...tu!
Numai ca unul mai special,
Care nu renunta la vise
Si care nu adoarme imbatata in ganduri
Deserte...si cata desertaciune...
Ai in minte atatea tampenii,
Parca nu te mai saturi de ele.
Atatea grijuri...pentru ce?
Lasa-te transformata,
Atata orgoliu!
De parca ai fi precum pisica
Cat crezi ca vei trai?
Fii mai ...libera!
Asa ai sa te eliberezi de aceasta zgura!
Fii asa cum vrei sa fi!
