Apus de picuri

         Strazile pavate imi usureaza mersul, insa ploaia deasa si ascutita imi tulbura peisajul din fata. Ploua cu ritm de tango. Decid sa grabesc mult mai mult pasul iar tocul unui pantof se rupe."Oh...bun! Un motiv si mai mare de a intarzia la cina." Croiesc pasi in picurile mari de apa iar punctul culminant al calatoriei mele este acela cand pantoful fara toc saruta cu patos baltoaca rece, portocalie de la apusul tarziu.

       Intru pe aleea poetului, bloc zece. Usa deschisa. Grabita urc cinci etaje, apa ramasa in umbrela intrandu-mi in pantofi. Ajung la usa, deschid incet. O luminita sfioasa aranja masa decorata intr-un lux de toamna rece.Scaunul gol. "Doarme"... 

       Ma descalt. Ciorapul pantofului bolnav era rupt. Hainuta o asez in cuier iar gentuta o las cazuta in usa. Cu mana inca umeda, ridic o semiluna din farfurie; un cartof fara gust. 

"Poate de la ploaie!"

       Gust din ceaiul de tei si pasesc in camera unde somnul ii transforma chipul intr-un copil necunoscut iar raza apusului dandu-i aer de vara. Rapid ating perdeaua transformata si ea de acel colorit, iar cu voce tare ii spun: "Trimite-mi un meteorit de raze!"

In vale

Ai inotat in vale vreme lunga, apoi te-ai zbatut sa iesi.Dupa ce te-ai chinuit sa iesi,

Ai ajuns deasupra vaii, dar nu ai plecat, stateai la marginea ei inconjurand-o cu priviri.

Rar ii mai intorceai spatele, rar. O priveai apoi cu un chip pe care nu stiu sa il descriu.

Ai stat mult langa vale. Iar cand s-a apropiat iarna, ai aplecat incet piciorul in vale.

Il leganeai...Apoi a nins si ti-ai lasat mainile in pornirea chemarii, adica in valea chinului.

....................

Ploua si ninge. Din departare se zareste o vale. Perfecta pentru dansul patinelor.

Cad ultimele frunze. Din gheata, inotatorul misca degetele, clipeste dar ramane in vale.

Poveste

Era un om batran, nu avea nume. Era doar un strain.
Avea parul carunt iar fata de riduri prins.
Era un om obosit, nu avea nume. Era doar un strain.
Avea ochii atintiti spre cei  patru pereti argintii.

Usor isi lasa capul, privindu-si  picioarele,
Degetele fiindu-i mancate de frig si sete.
Usor ii cadeau picuri din parul lins pe frunte.
Nimic nu auzea in jur desi albine erau multe.

Credea ca e blocat in acea cutiuta, si ca peretii
Intr-un moment il vor strivi, apoi manca.
Credea ca e sortit singuratatii
Iar de ridicat, singur nu mai putea.

Nu intorcea macar privirea sa vada daca
E deschisa o usa sau un geam.
Tacea, capul nu ridica pentru ca
Stia ca acei pereti usa nu aveau.

*****************************************

Era un tanar cu un nume-ndurator,
Privea spre usa camerei cu geam,
Si se gandea cum de nu s-a ridicat
Ca pragul ei sa il paseasca cu un gram.

1 Noiembrie

Toamna

galbena si mov,

nu credeam ca vei aparea

in sufletul ochilor mei,

si ca din departare imi vei trimite

zambete si energie

parfum 

si ploaie calda.

nu credeam ca vei canta

din nou

in verdeata din 

mijlocul lacului larg

care iti acompania

vocea calda si dansul picioarelor

noastre subtiri si copilaroase.

Oare vei ramane sau...

clipele se vor transfoma intr-un alt trecut,

o alta amintire si...atat?