Poveste

Era un om batran, nu avea nume. Era doar un strain.
Avea parul carunt iar fata de riduri prins.
Era un om obosit, nu avea nume. Era doar un strain.
Avea ochii atintiti spre cei  patru pereti argintii.

Usor isi lasa capul, privindu-si  picioarele,
Degetele fiindu-i mancate de frig si sete.
Usor ii cadeau picuri din parul lins pe frunte.
Nimic nu auzea in jur desi albine erau multe.

Credea ca e blocat in acea cutiuta, si ca peretii
Intr-un moment il vor strivi, apoi manca.
Credea ca e sortit singuratatii
Iar de ridicat, singur nu mai putea.

Nu intorcea macar privirea sa vada daca
E deschisa o usa sau un geam.
Tacea, capul nu ridica pentru ca
Stia ca acei pereti usa nu aveau.

*****************************************

Era un tanar cu un nume-ndurator,
Privea spre usa camerei cu geam,
Si se gandea cum de nu s-a ridicat
Ca pragul ei sa il paseasca cu un gram.