Strazile pavate imi usureaza mersul, insa ploaia deasa si ascutita imi tulbura peisajul din fata. Ploua cu ritm de tango. Decid sa grabesc mult mai mult pasul iar tocul unui pantof se rupe."Oh...bun! Un motiv si mai mare de a intarzia la cina." Croiesc pasi in picurile mari de apa iar punctul culminant al calatoriei mele este acela cand pantoful fara toc saruta cu patos baltoaca rece, portocalie de la apusul tarziu.
Intru pe aleea poetului, bloc zece. Usa deschisa. Grabita urc cinci etaje, apa ramasa in umbrela intrandu-mi in pantofi. Ajung la usa, deschid incet. O luminita sfioasa aranja masa decorata intr-un lux de toamna rece.Scaunul gol. "Doarme"...
Ma descalt. Ciorapul pantofului bolnav era rupt. Hainuta o asez in cuier iar gentuta o las cazuta in usa. Cu mana inca umeda, ridic o semiluna din farfurie; un cartof fara gust.
"Poate de la ploaie!"
Gust din ceaiul de tei si pasesc in camera unde somnul ii transforma chipul intr-un copil necunoscut iar raza apusului dandu-i aer de vara. Rapid ating perdeaua transformata si ea de acel colorit, iar cu voce tare ii spun: "Trimite-mi un meteorit de raze!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu