Muntele

Nu zabavoi prin franturi de vuiet,

Nu fii trist ca ai cazut de pe munte.

Te-ai impiedicat doar, ai alunecat,

Nu ai fost zdrobit de acel zid inalt.

Cand ai alunecat, ce ai gandit,
Ca moartea iti va fi prietenul amic?

Nu ai murit, trezeste-te, stapane!

E ud pamantul insa mult mai ai in lume!

Nu vei sfarsi acum, mai ai de colindat

In lume sa arati ce e dragostea de a rabda.

Nu cadea acum, nu te lasa ingropat,

Si putred in groapa in care ai aterizat.

Ridica-te, nu te agita! Scutura-te, incet,

Asa... inaltimea nu te-a infundat;

Capcana aceasta doar te-a ridicat,

Te-a stimulat, te-a activat sa TRAIESTI!

Acum vei fi mai viu, mai aprins, nimic
Nu te va amorti ci doar te va porni,

Nimic nu iti e prea mult, nimic nu iti e greu

Fii  viu, muntele e la piciorul tau drept.