Singuratate

    Singuratate, nu te-ai multumit cu ce aveai si ai facut tot posibilul sa ma prinzi in mreajele tale. Tu nu ai temeri, chiar nu ti-e frica de nimeni? Tu n-ai fobii? Tu esti ca o regina vesnic fericita ca nu esti singura niciodata? Mereu ai alaturi de tine pe cineva, desi nimeni nu te invita niciodata nicaieri; iar tu ca o nesimtita te autoinviti in duhul omului. Mereu are cine sa iti asculte obsesia de a mai rani miliarde de suflete. Bietii oameni...te hranesti din neputinta lor. 
     Cu mine astazi ai castigat! M-ai tinut inchisa intre cei patru pereti de fier si te hraneai cu tacerea mea. Si...nici macar nu te strofocai si te si incarcai cu energia trupului meu mort. Tu stai, privesti si cresti in putere dar...pana cand?
      Am sa ma ridic, sa stii! Am sa ma ridic si cu aceeasi lejeritate cu care ma chinui tu, am sa te leg eu si am sa te inchid intr-un loc de unde nu vei mai avea cum sa iesi. Si ca sa-ti fie si mai rau, am sa iti pun la usa camerei inchise, multe lacate ca sa nu mai poti iesi, iar fiecare crapatura din camera o voi izola in asa fel incat sa te sufoci. Singuratate, te voi zidi, eu voi fi mestera ta! Ah..ce frumos vei arata axfisiata intre cei patru pereti care nu vor face altceva decat sa te stinga usor, usor. 
        Bucura-te de mine cat ma mai ai sub control, caci ca veni vremea cand iti vei dori moartea si de teama ca vei fi singura, nu vei putea muri. Ah...sa nu uit! Am sa-ti alin chinul sa stii, pentru ca nu iti doresc pe deplin singuratatea si am sa iti ofer compania unor fundaluri sonore compuse din rasetele copiilor si bucuria nespusa a oamenilor. Iar totul va incepe cu mine cand iti voi spune duios: "Cat de fericita sunt!"