Eram dimineață lângă fard,
Lângă oglindă și ochii mi-aranjam!
Eram grăbită și timp parcă nu mai aveam.
Era cald în iarna ce era.
Și când să-mi pieptăn părul...
Aud un glas de animal, țipa!
Pielea mi s-a furnicat iar mâna s-a blocat
Pe părul ce-l aranjam.
Oamenii afară îl ucideau pe cel ce
L-au hrănit ani, doar pentru a se bucura
De-așa zisă sărbătoarea de sfârșitul an.
Uitasem de fugă, uitasem de ruj.
Uitasem de mine, uitasem de curs.
Țipătul lui îmi transmitea durerea,
Nepregatirea, spaima și tristețea
Unui suflet ce nu s-a împăcat cu cel ce l-a creat.