De ce te-ai aratat doar mie
Sufletul meu trist?
Ploua iar soarele nu ne-a mai mangaiat.
Era furtuna iar privirea ta neinteleasa
Cauta linistea pamantului.
Era multimea in jurul nostru:
Bolnavi,saraci si tremurati
Erai si tu printre cei infricati,
Aceeasi ochi rosii...
Te-am privit.
Si ti-am atins mainile miscate de suflet
Le mangaiam sperand ca astfel iti voi transmite caldura.
Ce joc frumos...!
Atunci mi-am auzit inima batand puternic
Iar drumul ne parea mult mai usor.
Pluteam acum tinandu-ne de maini.
Zburam alunecand pe gand.
Privirea ta imi multumea
Iar pe cei din spate nu-i mai auzeam
Totul acum era cu un scop-
Vom cauta impreuna pe cei pierduti
In cutremur si in bolovani.
Ne-am intalnit pe drum
Si ne-au vorbit privirile.
Eu vocea ta...nu am simtit-o
Doar ochii si mai ales...Mainile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu