-Si cateodata spui: "Nu simt nimic!",si parca dispare orice speranta,incetezi de a mai cugeta.Nu mai vorbesti si nu mai canti nici macar pentru surioara mai mica.Astepti doar o lumina...fara sentiment.Iti inchizi pana cand si lampa trandafirie din dormitor si crezi acum ca in intuneric nimeni nu te va mai vedea si uiti ca odinioara iti era teama sa stai fara lumina ta.
Astepti un lucru neasteptat,dar totusi astepti.Calm sau agitat deja nu mai esti,si in continuare astepti.
Dar ma gandesc ca asteptand vei ajunge la nebunie iar daca ma voi apropia de tine "fara sentiment" ma vei manca ca un leu infometat de un non-sens.
Cine esti?Si ce vrei? Ce astepti si de ce astepti?
-Taci! iar cuvintele acestea imi inghetase sangele.
-Nu ma speri,chiar ma amuza glasul tau rece si aburii ce-i conduci la un dans in camera...Hai sa dansam si noi!
Si,nu a mai urmat nimic caci gandul celui "fara sentiment" a blocat acum in inima mea tot chinul ce mi-l provocasem.Nu vroiam sa accept ca astept un lucru neclar.Am decis sa imi aprind lampa,si am trimis cele doua ganduri in pustiu,in locul infernal al gandurilor de mii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu